RAPANUL MĂRULUI ( VENTURIA INAEQUALIS) 

Rapănul mărului sau Pătarea cenusie (Venturia inaequalis), este una dintre cele mai frecvente micoze aparute la măr, fiind o rugină care apare pe toate părtile verzi ale plantei cât si pe fructele din depozite. Boala se răspândește mai ales în perioadele umede și călduroase sub doua forme: parazitară si saprofită.

Ecologia bolii

Temperaturile de peste 7 ⁰ C și precipitațiile (apa pe frunze o perioadă îndelungată de peste 9 ore) dezvoltă un mediu propice pentru apariția și evoluția rapidă a bolii.

Boala poate apărea încă din primăvară (primăveri reci cu ploi abundente)și poate conduce la defolierea totală a pomilor afectați. În verile ploioase boala este exttrem de agresivă provocînd defolirertea masivă a pomilor.

Descriere și simptome

Infecțiile primare se produc la nivelul frunzei prin apariția unor pete de culoare brună, apoi olivacee-negricioasa, mai groase și mai inchise la culoare spre exterior, în interior având o culoare mai deschisî. Miceliul ciupercii se dezvoltă la început sub o forma parazitară pe ambele fețe ale limbului frunzei, sub epidermă, prin apariția unor pete rotunde care devin apoi brune, formandu-se o ridicatură mică rezultată din formarea unor grupe compacte de conidiofori cu conidii în vârf. Conidioforii au forma cilindrică și străbat cuticula pana la supafața zonei afectate. Din fiecare conidiofor se desprinde, pe rand, cate o conidie piriforma(în forma de pară), rămânând un guler circular  în varful conidioforului unde se va forma o noua conidie. Aceste pete reduc posibilitatea de hranire a pomului.

Toamna, pe frunzele căzute se formează peritecii. Astfel, frunzele de toamnă bolnave și uscate duc la răspandirea ciupercii care atacă din nou pomii în perioada de primavară, în momentul înfrunzirii lor.

Fructele atacate de rapăn sunt defomate, cu pete brune-cenușii, întărite pe margini, unde apar crăpături și gustul lor este alterat. Iarna lăstarii îngheață și se usucă pentru ca, atunci când apar pe ei petele măslinii, se  produc ulcerații crustoase slăbind rezistenta la frig.

Pe timpul iernii, în faza saprofită, ciuperca rezistă sub forma de miceliu de rezistență în scoarța ramurilor. Hifele miceliene tinere ale ciupercii patrund în țesutul intercelular al ramurilor atacate producând ascospori ce ajung la maturitate începând din martie pana în iunie.

Infecția tîrzie a frucelor (toamna) nu se observă la depozitare, dar are loc și continuă câteva luni pe perioda depozitării, afectând astfel fructele aparent sănătoase și în depozit.

Transmitere și răspîndire

Ascosporii și condiile nu se răspandesc la distanțe mari. Deci, cu cat se aplică mai corect tratamentele materialului săditor, cu atât riscul de infectare al puieților scade.

Este o boală ce se răspandeste foarte ușor în livezile neîngrijite, în care nu se ard frunzele uscate. Pot fi ingropate frunzele atacate prin arăturile între rânduri cu rol de prevenire a răspândirii ciupercii. Ramurile uscate în urma tăierilor ce se fac primavara se adună și se ard. Se taie pomii bătrani, răpănoși din apropierea livezilor tinere. Se plantează soiuri mai putin sensibile.

Prevenire şi combatere

Tratamentul impotriva rapanului la mar este cel de bază, ținându-se seama de sensibilitatea soiurilor, de conditiile climatice, de evolutia agentului patogen, de dezvoltarea pomilor, de eficacitatea tratamentelor cât și de perioada cât rămân ele active dar și de rezerva biologică a ciupercii.

Recomandări: Este important să se respecte avertizările şi recomandările autorităţilor în fucţie de evoluţia agentului patogen.